Doru’s guidebook
Sightseeing
Fierbatorile din Berca
La aproximativ doi kilometri deasupra localității Berca, bine mascate de pădure, descoperim Fierbătorile din Berca, cel de-al patrulea și ultim areal vulcanic noroios din subcarpații de curbură.
Locul, numit de localnici La fierbători, este mai puțin cunoscut, neavând renumele pe care îl au platourile de la Paclele Mari, Paclele Mici sau vulcanii de la Beciu. Mult mai interesant decât celelalte trei, este format din două platouri distincte, aflate la câteva sute de metri distanță unul de celălalt. Descoperim aici, printre conducte și sonde în activitate, un adevărat labirint format printre pâlcuri de copaci și conurile vulcanilor stinși, dar găsim și vulcani activi, cu noroi sau cu țiței. Pentru explorarea zonei, cu o diferență de nivel de vreo 80 m între extreme, recomandăm echipament adecvat și o bună condiție fizică. Fierbatorile din Berca nu sunt încă un obiectiv turistic oficial, dar există spre ei indicatoare de orientare din centrul comunei. Platourile vulcanice din Berca nu au statut de rezervație naturală, nefiind în niciun fel protejate.
Vulcanii Noroiosi de la Berca - Fierbatorile
Fierbatorile din Berca
La aproximativ doi kilometri deasupra localității Berca, bine mascate de pădure, descoperim Fierbătorile din Berca, cel de-al patrulea și ultim areal vulcanic noroios din subcarpații de curbură.
Locul, numit de localnici La fierbători, este mai puțin cunoscut, neavând renumele pe care îl au platourile de la Paclele Mari, Paclele Mici sau vulcanii de la Beciu. Mult mai interesant decât celelalte trei, este format din două platouri distincte, aflate la câteva sute de metri distanță unul de celălalt. Descoperim aici, printre conducte și sonde în activitate, un adevărat labirint format printre pâlcuri de copaci și conurile vulcanilor stinși, dar găsim și vulcani activi, cu noroi sau cu țiței. Pentru explorarea zonei, cu o diferență de nivel de vreo 80 m între extreme, recomandăm echipament adecvat și o bună condiție fizică. Fierbatorile din Berca nu sunt încă un obiectiv turistic oficial, dar există spre ei indicatoare de orientare din centrul comunei. Platourile vulcanice din Berca nu au statut de rezervație naturală, nefiind în niciun fel protejate.
Sub soarele cald al oricărei zile senine, între pâclele de lângă Berca lenevesc poienile cu plete ierboase şi umbrele franjurate ale norilor poznaşi. În tot acest timp, dealurile se prefac liniştite, dând vina pe vântul vecin pentru că tulbură frumoasa nemişcare a naturii. Dar ele, ghiduşe, ascund în pântecele adânci foieli şi gâlgâituri din cele mai misterioase, răzbind la suprafaţă doar prin gurile deschise ale Pâclelor Mari şi Mici.
13 recommandé par les habitants
Vulcanii Noroioși Pâclele Mari
Sub soarele cald al oricărei zile senine, între pâclele de lângă Berca lenevesc poienile cu plete ierboase şi umbrele franjurate ale norilor poznaşi. În tot acest timp, dealurile se prefac liniştite, dând vina pe vântul vecin pentru că tulbură frumoasa nemişcare a naturii. Dar ele, ghiduşe, ascund în pântecele adânci foieli şi gâlgâituri din cele mai misterioase, răzbind la suprafaţă doar prin gurile deschise ale Pâclelor Mari şi Mici.
Mănăstirea Ciolanu este o mănăstire de călugări creștini ortodocși din județul Buzău, România, localizată în imediata apropiere a Taberei de Sculptură de la Măgura, pe versantul sudic al dealului Ciolanu, către pârâul Nișcov. Mănăstirea este atestată din secolul al XVI-lea.
Mănăstirea are două biserici, situate la o distanță de 100 de metri între ele. Biserica veche poartă hramul Sfântul Gheorghe. Cercetări arheologice efectuate în anii 1970 au arătat că ea datează din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Biserica nouă poartă hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel și a fost construită în 1828. Ea conține icoane pictate în 1886 de pictorul Gheorghe Tattarescu.
Unele surse o indică drept ctitor pe Doamna Neaga, soția domnitorului Mihnea Turcitul, la 1590, pe baza unei inscripții din 1857. Alte surse indică pe boierii Dumitru Ciolanu din Transilvania, Radu și Dragomir Sorescu din Vernești, la 1568, pe baza documentelor legate de biserica veche, una de dimensiuni modeste, considerată puțin probabil a fi o ctitorie domnească. Biserica din vale datează din 1828, clădită fiind de episcopul Chesarie al Buzăului. Mănăstirea a fost reconstruită în 1862 după ce, în 1855, a fost distrusă de un incendiu.
6 recommandé par les habitants
Monastère de Ciolanu
DJ203GMănăstirea Ciolanu este o mănăstire de călugări creștini ortodocși din județul Buzău, România, localizată în imediata apropiere a Taberei de Sculptură de la Măgura, pe versantul sudic al dealului Ciolanu, către pârâul Nișcov. Mănăstirea este atestată din secolul al XVI-lea.
Mănăstirea are două biserici, situate la o distanță de 100 de metri între ele. Biserica veche poartă hramul Sfântul Gheorghe. Cercetări arheologice efectuate în anii 1970 au arătat că ea datează din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Biserica nouă poartă hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel și a fost construită în 1828. Ea conține icoane pictate în 1886 de pictorul Gheorghe Tattarescu.
Unele surse o indică drept ctitor pe Doamna Neaga, soția domnitorului Mihnea Turcitul, la 1590, pe baza unei inscripții din 1857. Alte surse indică pe boierii Dumitru Ciolanu din Transilvania, Radu și Dragomir Sorescu din Vernești, la 1568, pe baza documentelor legate de biserica veche, una de dimensiuni modeste, considerată puțin probabil a fi o ctitorie domnească. Biserica din vale datează din 1828, clădită fiind de episcopul Chesarie al Buzăului. Mănăstirea a fost reconstruită în 1862 după ce, în 1855, a fost distrusă de un incendiu.
Situat pe cursul superior al râului Buzău, Lacul Siriu se regăsește în comuna Siriu, din județul Buzău. Aflat la o distanță de numai 10 km de orașul Nehoiu, lacul este înconjurat de peisaje pitorești, fiind străbătut, de-a lungul malului său, de un drum de poveste, croit prin Viaductul Giurca și Viaductul Stânca Teherău. Lacul se întinde pe o suprafață de 420 hectare, având o lungime de 11,5 kilometri și o adâncime de 120 metri.
Tot în pădurile Buzăului, stă ascuns și impresionantul baraj hidroenergetic cu același nume. Barajul Siriu măsoară 122 metri înălțime și 570 metri lungime. Cu asemenea dimensiuni, poate fi lejer observat de la câțiva kilometri distanță. De fapt, Barajul Siriu unește Masivul Siriu de Masivul Podul Calului. Fauna Lacului Siriu este formată din crap, scobar, caras, păstrăv și clean. Zona a devenit renumită și datorită sporturilor nautice practicate, cât și pentru pescuit sau plimbări cu barca. În ultimii ani, Lacul Siriu a devenit o destinație tot mai populară în rândul turiștilor de pretutindeni.
Lucrările de construcție ale Barajului Siriu s-au întins pe aproape 20 de ani, între 1975 – 1994. Construcția colosală s-a realizat fără ciment, ci numai din pământ, piatră, steril și miez de argilă. Acesta reprezintă al doilea cel mai mare baraj de anrocamente de la noi din țară. Rolul acestuia este de a întări sistemul de rezistență, dar și de a proteja împotriva inundațiilor. În contact cu apa, argila uscată își mărește volumul, devenind impermeabilă.
Lacul de acumulare Siriu a luat naștere în urma construcției barajului, fiind de o frumusețe rar întâlnită pe aceste meleaguri. Cu un volum de 155 milioane metri cubi de apă, Lacul Siriu a fost destinat producerii de energie electrică în hidrocentrala Nehoiașu. Totodată, acesta deservește și alimentării cu apă potabilă a localităților din zonă. Pentru realizarea sa, aproximativ 300 de case au fost dezrădăcinate și mutate în centrul comunei, recreând satul cu numele popular “Între Gârle”. De asemenea, a fost necesară și mutarea drumului național DN10, Buzău – Nehoiu – Brașov, pe un nou amplasament, ocolind lacul pe linia sa de contur, cu ajutorul a mai multor viaducte.
Barajul Siriu
DN10Situat pe cursul superior al râului Buzău, Lacul Siriu se regăsește în comuna Siriu, din județul Buzău. Aflat la o distanță de numai 10 km de orașul Nehoiu, lacul este înconjurat de peisaje pitorești, fiind străbătut, de-a lungul malului său, de un drum de poveste, croit prin Viaductul Giurca și Viaductul Stânca Teherău. Lacul se întinde pe o suprafață de 420 hectare, având o lungime de 11,5 kilometri și o adâncime de 120 metri.
Tot în pădurile Buzăului, stă ascuns și impresionantul baraj hidroenergetic cu același nume. Barajul Siriu măsoară 122 metri înălțime și 570 metri lungime. Cu asemenea dimensiuni, poate fi lejer observat de la câțiva kilometri distanță. De fapt, Barajul Siriu unește Masivul Siriu de Masivul Podul Calului. Fauna Lacului Siriu este formată din crap, scobar, caras, păstrăv și clean. Zona a devenit renumită și datorită sporturilor nautice practicate, cât și pentru pescuit sau plimbări cu barca. În ultimii ani, Lacul Siriu a devenit o destinație tot mai populară în rândul turiștilor de pretutindeni.
Lucrările de construcție ale Barajului Siriu s-au întins pe aproape 20 de ani, între 1975 – 1994. Construcția colosală s-a realizat fără ciment, ci numai din pământ, piatră, steril și miez de argilă. Acesta reprezintă al doilea cel mai mare baraj de anrocamente de la noi din țară. Rolul acestuia este de a întări sistemul de rezistență, dar și de a proteja împotriva inundațiilor. În contact cu apa, argila uscată își mărește volumul, devenind impermeabilă.
Lacul de acumulare Siriu a luat naștere în urma construcției barajului, fiind de o frumusețe rar întâlnită pe aceste meleaguri. Cu un volum de 155 milioane metri cubi de apă, Lacul Siriu a fost destinat producerii de energie electrică în hidrocentrala Nehoiașu. Totodată, acesta deservește și alimentării cu apă potabilă a localităților din zonă. Pentru realizarea sa, aproximativ 300 de case au fost dezrădăcinate și mutate în centrul comunei, recreând satul cu numele popular “Între Gârle”. De asemenea, a fost necesară și mutarea drumului național DN10, Buzău – Nehoiu – Brașov, pe un nou amplasament, ocolind lacul pe linia sa de contur, cu ajutorul a mai multor viaducte.
Focul Viu este un fenomen natural datorat emanației de gaze naturale care ies la suprafață prin fisurile scoarței terestre formând flăcări ce ard, aprinse fiind de razele solare (sau de către oameni dacă flacăra se stinge).
În Subcarpații Buzăului pe versantul vestic a culmii Breazău, aflat pe stânga văii Slănicului la NNE de satul Terca (Comuna Lopătari) din Județul Buzău, la o altitudine de aproximativ 1030 m.
Fundamentul apariției fenomenului este reprezentat de existența depozitelor subterane de hidrocarburi.
Se pot vedea flăcări care izbucnesc din pămant înălțându-se în bătaia vântului, uneori cu o înălțime mai mare, alteori abia pâlpâinde - depinde foarte mult de presiunea gazelor din interior și de starea vremii: la fel de bine pot fi stinse temporar.
Dacă plouă puternic se poate vedea cum bolborosește apa în locurile pe unde iese gazul.
Aria pe care are loc fenomenul are suprafața relativă a unei camere - 25 mp .
Se ajunge folosind drumul de pe valea Slănicului – DJ 203 K, care pornește de pe DN2 (E85) de la Mărăcineni spre Săpoca (imediat înainte de a intra pe podul de peste Buzău), urmând ruta Beceni-Vintilă Vodă-Mânzălești-Lopătari-Terca. Pînă la Lopătari drumul este asfaltat. De la Lopătari însă, accesul la obiectivul turistic continuă pe un drum neasfaltat de aproximativ 7 km cu terasamentul degradat, lipsind indicatoarele. În apropiere relativă de Focurile Vii, drumul devine accesibil numai camioanelor mari și tractoarelor forestiere.
De la locul până unde se poate înainta maxim cu o mașină mică, se merge inițial pe lângă firul apei până la o punte de pe dreapta, drumul după locul cu pricina fiind impracticabil ulterior. De aici trebuie traversat Slănicul pe malul stâng pentru a sui coasta dealurilor.
Suprafața focurilor este destul de mică și se poate rata ușor, traseul fiind nemarcat. Drumul se realizeaza cam în 30-35 minute de mers, dar cu rătăceli și cu ocolișuri cu tot poate sui la 45-55 min.
Denumirea provine de la faptul că flăcările ard cvasipermanent fiind vizibile uneori de departe, mai ales noaptea și în perioadele în care frunzișul arboretelor este în cantitate redusă.
Oportunități turistice de vecinătate:
Bolovanul Mortatului din Ploștina
"Sfinxul" de la Breazău
Platoul Meledic
Piatra Albă „La Grunj”
Mănăstirea Găvanu
Vârful Ivănețu
Lacul Mocearu
Lacu Limpede din Bisoca
Mănăstirea Poiana Mărului
Focul Viu 2 Lopătari
231 DJ203KFocul Viu este un fenomen natural datorat emanației de gaze naturale care ies la suprafață prin fisurile scoarței terestre formând flăcări ce ard, aprinse fiind de razele solare (sau de către oameni dacă flacăra se stinge).
În Subcarpații Buzăului pe versantul vestic a culmii Breazău, aflat pe stânga văii Slănicului la NNE de satul Terca (Comuna Lopătari) din Județul Buzău, la o altitudine de aproximativ 1030 m.
Fundamentul apariției fenomenului este reprezentat de existența depozitelor subterane de hidrocarburi.
Se pot vedea flăcări care izbucnesc din pămant înălțându-se în bătaia vântului, uneori cu o înălțime mai mare, alteori abia pâlpâinde - depinde foarte mult de presiunea gazelor din interior și de starea vremii: la fel de bine pot fi stinse temporar.
Dacă plouă puternic se poate vedea cum bolborosește apa în locurile pe unde iese gazul.
Aria pe care are loc fenomenul are suprafața relativă a unei camere - 25 mp .
Se ajunge folosind drumul de pe valea Slănicului – DJ 203 K, care pornește de pe DN2 (E85) de la Mărăcineni spre Săpoca (imediat înainte de a intra pe podul de peste Buzău), urmând ruta Beceni-Vintilă Vodă-Mânzălești-Lopătari-Terca. Pînă la Lopătari drumul este asfaltat. De la Lopătari însă, accesul la obiectivul turistic continuă pe un drum neasfaltat de aproximativ 7 km cu terasamentul degradat, lipsind indicatoarele. În apropiere relativă de Focurile Vii, drumul devine accesibil numai camioanelor mari și tractoarelor forestiere.
De la locul până unde se poate înainta maxim cu o mașină mică, se merge inițial pe lângă firul apei până la o punte de pe dreapta, drumul după locul cu pricina fiind impracticabil ulterior. De aici trebuie traversat Slănicul pe malul stâng pentru a sui coasta dealurilor.
Suprafața focurilor este destul de mică și se poate rata ușor, traseul fiind nemarcat. Drumul se realizeaza cam în 30-35 minute de mers, dar cu rătăceli și cu ocolișuri cu tot poate sui la 45-55 min.
Denumirea provine de la faptul că flăcările ard cvasipermanent fiind vizibile uneori de departe, mai ales noaptea și în perioadele în care frunzișul arboretelor este în cantitate redusă.
Oportunități turistice de vecinătate:
Bolovanul Mortatului din Ploștina
"Sfinxul" de la Breazău
Platoul Meledic
Piatra Albă „La Grunj”
Mănăstirea Găvanu
Vârful Ivănețu
Lacul Mocearu
Lacu Limpede din Bisoca
Mănăstirea Poiana Mărului